Recomandări Rețete

Paella cu pui

Știți sigur amestecurile prefierte (congelate) de paella din hipermarket. Care nu-ți dau impresia c-ar fi altceva decât orez cu legume și fructe de mare/pui/porc, așa că te gândești c-ai dezlegat dilema și mergi mai departe. Eventual, ai mâncat o paella bună într-un restaurant sau ai avut norocul s-o deguști la ea acasă, în Spania, și atunci știi mai multe. Pentru că-n weekend e mai mult timp de stat la oale și gândindu-ne la un orez cu carne și legume, am avut totuși curiozitatea să ne documentăm care e specificul acestei mâncări în comparație cu banalul pilaf, de pildă. Și am aflat că paella originară din Valencia presupune, în primul rând (că de aia se și cheamă așa!), o tigaie specială, cu fundul gros și cu mânere laterale. Pe care n-am avut-o, dar o cratiță cu același fund gros, antiaderentă și cu capac își face bine treaba. Apoi, paella înseamnă neapărat șofran, pentru gust și culoare, sau praf de curcuma (n-am știut inițial, așa c-am umblat după șofran cu capul spart, s-o fi găsind mai greu pentru că nu-i tocmai ieftin!). Mai înseamnă și „picanterii”, adică usturoi, curry, ardei iute, ghimbir etc. Peste fructele de mare am sărit, c-a fost varianta kids-friendly, o încercăm data viitoare. Cel mai simpatic la paella e faptul că-i o mâncare pe care o pui pe foc și musai e să uiți de ea vreo 25-30 de minute, așa că dacă se prinde puțin de fund înseamnă c-a ieșit perfect.

Ce ingrediente am adunat:

  • 1 piept de pui generos;
  • 250 de grame de orez cu bobul lung (l-am preferat și brun);
  • 1 ardei gras verde și 1 frate de-al lui roșu;
  • 1 conservă mică de mazăre;
  • 2 cepe mari;
  • 4-5 ciuperci champignon;
  • 2-3 căței de usturoi;
  • 1 litru supă de pui;
  • 2-3 linguri ulei de măsline;
  • 1 linguriță rozmarin;
  • 1 linguriță boia de ardei dulce;
  • ½ linguriță curry;
  • 1 ardei iute tocat;
  • 1 pliculeț de șofran (Kotanyi);
  • sare și piper;
  • 1 legătură pătrunjel verde (opțional).

Și-am bucătărit paella cam așa:

Am porționat pieptul de pui (dezosat) bucăți mai mari și i-am dat drumul în uleiul de măsline deja încins. Între timp, am tăiat cepele solzișori (sau fideluță) și am tocat cățeii de usturoi. Am feliat, apoi, și ardeii și ciupercile, curățate de pieliță, dar c-un ochi la puiul din tigaie, etapa cu uitatul mâncării pe foc e mai încolo! După ce pieptul de pui s-a rumenit bine pe toate părțile, l-am scos temporar într-un bol și ne-am ocupat de legume. Am călit ceapa și usturoiul în uleiul cu gust de pui doar cât să se înmoaie. Am adăugat ciupercile și ardeii și le-am sotat și pe ele vreo 7-8 minute, la foc potrivit. Ca să nu stăm degeaba, am spălat orezul și am încălzit supa de pui, rămasă chiar de la o fiertură de pui și legume. Le-am adăugat peste legume, am condimentat cu rozmarin, curry, sare și piper, boia de ardei dulce, ardeiul iute și pliculețul de șofran. Am pus, acum, și bucățile de piept de pui rumenite în prealabil și mazărea, scursă de zeama din conservă, am amestecat o dată ca să se împrietenească toate ingredientele, am verificat focul, am pus capacul și ne-am dus cu treburi. Sugestia de a nu amesteca în mâncare până ce se absoarbe lichidul, iar orezul se alege frumos la suprafață este tocmai ca să se formeze pe fundul tigăii crusta aceea rumenită (nu arsă, dacă tigaia e bună!) de orez, caracteristică paellei.

— Cum se pronunță domnule paella?<br>— Cu furculița!
— Cum se pronunță, domnule, paella?
— Cu furculița!

După aproximativ 20-25 de minute, verificăm consistența orezului, care trebuie să fie fiert, dar cu bobul întreg, punem, dacă vrem (n-am vrut!), niște pătrunjel tocat deasupra și o servim caldă!

  • PS1: E o primă tentativă de paella, așa că nu dați cu roșii după noi. Promitem un update, în varianta cu creveți!
  • PS2: Ați observat cât e kilu’ de roșii?
Advertisement

Post Comment