Know-how

Zuper generatorul de fum – vers. 1.0.2018

De bucurie că grătarul meu (Char-Broil Signature) este peste așteptări, m-am apucat să-l accesorizez.

Obiectul lucrării îl face generatorul de fum, așa că nu mă laud cu rotisorul, suporții pentru aripioare și pentru copane inferioare, suporții pentru coaste (spare ribs), regulatorul de presiune de 50 mBar… Ba nu! Regulatorul este o șmecherie, dat fiind că în România se găsesc, în general, regulatoare la 29-30 mBar!

Deci se cheamă „Regulator de presiune 50 MBAR Landmann 1056”.

Shortcut: Dacă nu aveți timp sau chef să citiți polologhia de mai jos, există, ca-ntotdeuna, o cale mai scurtă:

Cu circa 100 € cu transport inclus, adică la un preț bun, zic eu, treaba se rezolvă repede…

După ce m-am documentat pe Internet/youtube, l-am făcut.

Din cauze ce țin de „asta am avut, asta am folosit”, a ieșit paralelipipedic (am avut țeavă rectangulară de 80 mm la îndemână, așa că nici n-am mai căutat altceva).

Cum imaginile fac cât o mie de cuvinte, iată despre ce este vorba:

Figura 1 - Vedere laterală
Figura 1 – Vedere laterală
Figura 2 - Vedere de sus (fără capac)
Figura 2 – Vedere de sus (fără capac)
Figura 3 - Țevi și capace
Figura 3 – Țevi și capace

Am folosit țeavă de 8 mm (Φ ext) pentru o joncțiune mai simplă cu furtunul de aer (vezi „Figura 5 – Admisie aer (conectică)”).

Figura 4 - Țevi injecție aer și evacuare fum (detaliu îmbinare)
Figura 4 – Țevi injecție aer și evacuare fum (detaliu îmbinare)

Filetul interior (pe țeava de evacuare a fumului), respectiv exterior (pe cea de injecție a aerului) asigură și poziția relativă a țevilor, una într-alta, dar și fixarea ansamblului pe corpul generatorului. Nu mi-am bătut capul cu ghidaje „anti-prost” care să facă obligatorie așezarea țevii de evacuare cu degajarea în jos, pentru că am considerat că nu merită efortul.

Figura 5 - Admisie aer (conectică)
Figura 5 – Admisie aer (conectică)

Aici am procedat așa: diametrul exterior al țevii de injecție este egal cu cel al furtunului de aer (8 mm), așa că joncțiunea se face foarte ușor cu o mufă rapidă dreaptă furtun M8. În poze apare și una în „L”, la 90°, dar asta numai pentru că pe aia am găsit-o înainte de a veni cea dreaptă.

Am ales, ca pompă, „Pompa aer acvariu cu 2 iesiri si reglaj debit de aer Boyu CJY-7500”. Aceasta are debit variabil, urcă până 7,5 litri pe minut (450litri/oră) și este la un preț rezonabil.

Figura 6 - Pompa Boyu CJY-7500
Figura 6 – Pompa Boyu CJY-7500

Pentru că are două ieșiri (furtun cu diametrul exterior de 6 mm – standardul pentru acvaristică), am luat „T”-ul (cupla aer M6XM8XM6 , mufa rapidă teu , reducție plastic) tot de la Best Auto Vest, iar furtunul de 6 mm, la metru, de la AQUARIUM PREST.

Ei, cu conexiunea la grătar/afumătoare… mai vedem. Am luat de la Dedeman un „Racord extensibil 3/4 200/400 inox 44034200”. Are un singur inconvenient: este prea rigid, așa că nu sunt sigur că aceasta este o alegere definitivă… Încă nu am filetat țeava de evacuare a fumului și conectica pe grătar/afumătoare… Vezi nota de sub Figura 7.

Știu că există furtun flexibil din inox de un inch (1″) de tipul celor folosite la evacuarea gazelor de ardere la centralele de apartament, dar n-am apucat să găsesc. Cred că pentru afumătoare (că va fi o cutie de carton sau o confecție metalică mai „elaborată”) este necesar un furtun mai lung (pentru fum rece)… mai vedem!

Figura 7 - Conexiune evacuare fum
Figura 7 – Conexiune evacuare fum

Notă: Conexiunea este utilă atunci când se folosește cuplată la grătar, la o cutie/cameră de afumare; nu am de gând să o utilizez acum, pentru că deocamdată nu este cazul.

Ce mi-a scăpat….?

Găurile laterale sunt la înălțimi diferite (așa am văzut pe net la un moment dat) și de diametre diferite.

Practica va confirma poziția și diametrele sau va dicta modificări, dacă este cazul.

Figura 8 - ... o gaură ...
Figura 8 – … o gaură …
Figura 9 - - ... și celaltă ...
Figura 9 – – … și cealaltă …

Probabil că îl voi testa în weekend, dacă-mi ajung pompa și furtunul de 6 mm, pe câteva bucăți de slănină, că nu am timp să sărez altă piesă…

Rezultatele mele din weekend (20 ianuarie 2018):

Am așteptat degeaba curierul sâmbătă; nu știu prin cine mi-au trimis pompa de aer; cert e că n-a sosit, așa că, pentru că ardeam să mă joc/să fac probe, m-am dus la Zoomania și mi-am luat alta: un Resun AC9602 (2 ieșiri, reglabilă – 45-270 litri pe oră, 49 lei) – aceasta fiind singura opțiune, plus ceva furtun de 6 mm.

Am montat totul și am început probele…

Etapa 1:

Am chipsuri de stejar, așa că asta am folosit; le-am udat cât am putut de omogen și-am încărcat generatorul până pe la 60%.

Nu am avut grijă să cântăresc rumegușul și apa – așa că entuziasmul a introdus și susținut empirismul (mi-am dat seama acum, luni, la reeditare).

L-am aprins de mai multe ori, dar n-am avut rezultatul scontat și-am hotărât să amân, convins fiind că umiditatea prea mare nu permite auto-întreținerea arderii.

Am scos partea de aer (pompă & furtune) și am pus generatorul în casă, pe calorifer.

Pauză de uscare:

Industrial se folosește același tip de rumeguș (îl numesc așa chiar dacă nu e chiar rumeguș – are granulație specială pentru afumători), dar celulele își bazează afumarea pe alt principiu: rumegușul se umezește FOARTE bine (spre 50% apă), iar generatoarele sunt automate, cu o cameră de ardere care are rezistență electrică pentru aprindere și întreținere, cu un amestecător care „așază” rumegușul în timpul arderii etc.

Faptul că la mine nu ardea decât foarte puțin timp, aproape exclusiv în prezența flăcării brichetei, m-a convins că am o problemă cu umiditatea, deci am procedat în consecință.

Am lăsat „obiectul” pe calorifer circa 4, 5 ore, și-am încercat iar. Nu am intervenit în generator – a rămas rumegușul așa cum a fost pus inițial, doar mai puțin umed.

Etapa 2:

Am aprins iar rumegușul și am lăsat generatorul să afume împrejurimile (pentru că n-aveam nimic de afumat).

Figura 10 - Rezultat pozitiv :)
Figura 10 – Rezultat pozitiv 🙂

După o oră și un sfert de mers continuu (sub ochii mei) am plecat de acasă, iar când m-am întors (după încă peste două oare), toată încărcătura de rumeguș arsese complet!

Experimentul, deci, ar putea fi considerat reușit dacă ar fi și 100% reproductibil, dar aici mai am de lucrat…

Mă pregătesc de un alt experiment, „la cald” (adică am să afum ceva carne, să văd cum stă problema), peste două-trei zile.

Și-uite-așa mi-am petrecut eu weekendul…

Notabil ar mai fi că duminică seara am pus câteva bucăți de carne (ceafă fără os și piept feliat) la sare, cu gând să le bag la fum marți. Cum nu sunt interesante pozele cu carnea-la-sare-în-castron-sub-folie, o s-o vedeți direct în pozele din ziua afumării.

Ziua cea mare

Ei bine, ziua cea mare n-a fost marți, cum ar fi trebuit, ci miercuri, când am luat o cutie de carton și m-am pus pe treabă.

Minciuni! N-a fost treabă, ci joacă, pentru că totul a mers uns!

Iată afumătoarea improvizată:

Figura 11 - „Zuper afumătoarea” - vedere de ansamblu
Figura 11 – „Zuper afumătoarea” – vedere de ansamblu

La înălțimea țevii de evacuare a fumului am dat o gaură în peretele lateral al cutiei, astfel încât aceasta să intre cât mai fest.

Figura 12 - Aceeași „Zuper afumătoare” + atărnători...
Figura 12 – Aceeași „Zuper afumătoare” + atărnători…

„Pentru operativitate”, am trecut de trei ori câte o bucată de sârmă zincată dintr-o parte într-alta a cutiei și, tot din sârmă, am făcut pentru fiecare din cei trei suporți astfel „realizați” câte un sprijin central pentru a-i consolida (un mod mai elevat de-a spune că „le-am agățat de tavan, la mijloc, pentru ca sârmele să nu taie cutia sub greutatea bucăților de carne”.)

Pur și simplu, am ales cea mai ieftină, mai simplă și mai rapidă metodă: afumătoare de unică folosință, dintr-o cutie de carton (altfel – de aruncat), „accesorizată” cu sârmă zincată (proveniență – Carrefour-sectorul unelte de grădină).

Tot din sârmă zincată am făcut și „agățătorile”. Rog sesizați diferența dintre „atârnători” – adică cele de care se atârnă și „agățători”- cârligele cu care-am spânzurat carnea J.

Deci ieftin, rapid de pus în practică și mai ales simplu. Ah, și ușor de întreținut, că, în loc de spălare, camera de afumare se aruncă după procedura de afumare.

Figura 13 - Gata de a porni generatorul...
Figura 13 – Gata de a porni generatorul…
Figura 14 - ...și cu generatorul pornit
Figura 14 – …și cu generatorul pornit

Cam asta a fost (aproape) tot, în afară de concluzii. Am ezitat și nu știam dacă să vă arăt și închiderea înainte de brevetare, dar, până la urmă, iat-o:

Figura 15 - Sistemul de închidere al afumătorii
Figura 15 – Sistemul de închidere al afumătorii

Concluzii:

Carnea ar fi fost chiar foarte bună dacă n-ar fi fost prea sărățică. Asta e! Urmează un alt capitol – Să învățăm să pregătim carnea pentru afumare… Vast și foarte interesant capitol… Am să încerc, de la slănină până la jambon – toate minunile!

Baza o am, și-o recomand cu căldură: Conservarea alimentelor în gospodarie – N. Pekacev, M. Marinov, A. Strandjev – Editura Tehnică – București – 1970 (se mai găsește în unele anticariate; astăzi mai era una pe okazii.ro). Merge și „Rețetele lui Colea – carte de bucate”, de Nicolae Olexiuc Colea.

Planuri de viitor:

Vreau să înlocuiesc cartoanele cu o cutie de inox (mai mult sau mai puțin izolată), cu o rezistență electrică în partea inferioară și cu termostat, poate și cu ventilator, pentru afumare (și) la cald.

Asta dacă un găsesc ceva „de gata” ca să se potrivească..

Piese: http://www.pieseledeschimb.ro/category.php?id_category=82

Dar asta mai încolo, …

Mulțumiri:

Nu am de mulțumit nimănui. Banda scotch inscripționată de pe „Zuper afumătoare” nu e o formă de reclamă și, din păcare, nici sticlele din fotografia cu generatorul. Nu există sponsori, dar dacă, totuși, Jack Daniels, Jim Beam, Ursus, Aflingem sau alții din acestă categorie s-ar oferi, ei sau reprezentanții lor, indiferent de capacitate, ar fi primiți cu maximă bucurie. Mulțumesc anticipat!

Discleimăr:

M-am bucurat și de fazele premergătoare, nu numai de rezultatul final. Timpul fiind cea mai importante și limitată resursă, n-am dat atenție calității fotografiilor, „bălăriilor” care apar aiurea în cadru (de la sticlele de bere, până la nimicurile de pe birou), editării etc. Prezentul material este rezultatul entuziasmului și trebuie luat ca atare: ca o sursă de inspirație fără pretenții.

Proprietate intelectuală și copyright:

Cu excepția numelui de „ZUPER AFUMĂTOARE🙂“, prezentul material poate fi integral sau parțial preluat fără aprobare expresă, cu următoarele condiții:

  • exprimarea gratitudinii către autor prin expresia „Fie-i afumăturile lăudate!”;
  • citarea cu ghilimele în tezele de doctorat, ca să nu vă iasă vorbe!

Da, ați văzut bine; nu e © – semnul de copyright ci e 🙂 – emoticonul zâmbilă!

sorin@lupascu.ro 🙂 02.02.2018

Advertisement

Post Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.